Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele
– Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină –
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce –
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie –
Noapte bună!
Somnoroase păsărele Comentariu
Poezia „Somnoroase păsărele”, scrisă de Mihai Eminescu, este o bijuterie lirică ce reflectă iubirea poetului pentru natură și capacitatea sa de a conferi universului o dimensiune onirică.
În aceste versuri scurte, Eminescu reușește să creeze o atmosferă de calm, pace și liniște prin intermediul imaginilor poetice și al vocabularului selectat cu grijă.
Titlul poeziei, „Somnoroase păsărele”, ne introduce direct într-o lume plină de blândețe și odihnă. Poezia este compusă din trei catrene, fiecare având propria unitate tematică și imagistică, dar fiind legate între ele printr-un filon comun centrat pe ideea de noapte și de odihnă.
Primul catren descrie momentul în care natura intră în repaus: păsările se ascund în ramurile copacilor, iar izvoarele par să suspine în tăcerea codrului. Această personificare a izvoarelor ce suspină adaugă o notă de melancolie scenei, contrastând cu tăcerea imperturbabilă a codrului.
Al doilea catren continuă cu imaginea lebedei ce se retrage pentru a dormi între trestii, un simbol al purității și al grației. Rugămintea poetului pentru ca îngerii să fie aproape și pentru un „somn dulce” conferă un ton aproape rugător și protector acestui tablou nocturn.
Ultimul catren înalță scena la nivelul unei feerii, cu luna ce răsare „mândra” peste noapte, subliniind visarea și armonia ce domnesc în peisaj. Finalul, „Noapte bună!”, reiterează ideea de odihnă și de încheiere a zilei, sugerând închiderea unui ciclu și începutul unui tărâm al viselor.
Stilistic, Eminescu folosește o limbă poetică rafinată, cu o muzicalitate accentuată de rimele îmbrățișate și aliterații. Atmosfera calmă, aproape hipnotică a poeziei este învăluită într-o melodie blândă, contribuind la sentimentul general de pace și lin.
În concluzie, „Somnoroase păsărele” este o odă adusă nopții și naturii, un colț de rai unde grijile zilnice sunt puse la dormit, iar frumusețea și armonia naturii sunt celebrate într-un mod profund poetic și emoțional. Acest poem reverberează cu sensibilitatea și dragostea lui Eminescu pentru frumos și etern.
